Felul în care au reacționat autoritățile moldovenești la noua concentrare a tehnicii militare a trupelor ruse de ocupație la Nistru, pentru a forța al patrulea an consecutiv râul a stârnit reacții îngrijorătoare din partea mai multor experți în securitate și analiști. Fostul Secretar de Stat al Ministerului Apărării, Dumitru Mînzărari a oferit o opinie pentru DESCHIDE.MD despre cum ar fi trebuit să răspundă, în mod firesc, autoritățile moldovenești la provocările agresive ale trupelor ruse de ocupație la Nistru.
„Răspunsulautorităților de la Chișinău urmează să fie instrumental, nu emotiv sau formal. Şi să elucideze criza de securitate, care se declanșează în timp ce Rusia își antrenează trupele în regiunea transnistreană în operațiuni ofensive, implicând și forțele armate ale regimului separatist.
Ce vrea să însemne instrumental? În cazul de față, a diminua capacitatea Rusiei de a conduce operațiuni ofensive convenționale și hibride împotriva Republicii Moldova.
Cum se poate obține acest lucru? Principalul risc este ca rușii vor declanșa un atac de tip hibrid, incluzând elemente de subversiune politica – dar și militară – pentru a-și consolida succesele. Acest atac ar ținti, în special, regiuni geografice unde sentimentele pro-ruse sunt puternice și ar expune în deschis grupuri proxi locale, susținându-le din spate cu finanțare, planificare de operațiune hibridă, desfășurare de operațiuni și protecție a rezultatelor operațiunii. S-ar ținti și alte regiuni importante, pentru a extinde resursele în spatele unui posibil răspuns al Chișinăului, sufocându-l și făcându-l ineficient.
Cu aceste posibile scenarii în minte, urmează ca acțiunile Chișinăului să reducă capacitatea Rusiei de a aplica scenariile date. În primul rând, urmează să reducă capacitatea mobilizării locale, organizării diferitor grupuri, și alimentării lor cu resurse (finanțe și arme). Adică, ar urma să identificăm cine o face – din experiența în Ucraina, dar și din scandalul cu spioni ruși din trecut, devine clar că Serviciul Militar de Informații rusesc (GRU) este una dintre organizațiile în spatele acestui tip de operațiuni. GRU exploatează, de obicei, reprezentanța diplomatică militară pentru a-și deplasa colaboratorii săi în țări străine – deci un răspuns instrumental ar fi reducerea numărului de colaboratori în acest oficiu până la minimul posibil (o persoana), oferindu-i un statut pur reprezentativ. O persoană ar fi și mai ușor de monitorizat și nu ar avea resursele suficiente să pregătească partea operațională și logistică a unor sfidări de tip hibrid. Motivul cel mai justificat din punct de vedere diplomatic – desfășurarea exercițiilor militare, pentru ca responsabil este Ministerul Apărării, care este și șeful oficiului atașatului militar.
La fel, urmează de a genera costuri pentru desfășurarea exercițiilor militare – șeful contingentului GOTR, care e responsabil de acțiunile rușilor în regiunea transnistreană, ar urma sa fie declarată persona non grata în RM si obligată sa plece în cel mai scurt timp. Acest lucru urma să fie făcut demult, când s-au făcut mai multe încălcări comise de ruși, inclusiv parada comuna de 9 mai a GOTR si trupelor armate a regimului separatist. Faptul exercițiilor urmează să fie intens documentat de autorități, folosind serviciile civile și militare de informații (ce nu se face din motivul distribuirii ineficiente a resurselor aferente), iar rezultatele documentarii trebuie sa fie prezentate în forurile internaționale responsabile de probleme de securitate – Consiliul Permanent OSCE, dar și formate la ONU. În cadrul ONU, chiar dacă va fi blocată de ruși, ar fi util pentru popularizarea problemei, să se inițieze discuția problemei la Consiliul de Securitate ONU, de rând cu ridicarea problemei în alte subdiviziuni ONU unde am avea mai mult succes.
În contextul exercițiilor, urmează să se ridice atât la OSCE, cât și la ONU, problema ca mecanismul existent de soluționare a conflictului, ce ne-a fost impus de ruși în urmă unui bombardament masiv de artilerie și rachete, nu funcționează, generând un focar de instabilitatea în regiune. Acest fapt ar putea fi folosit instrumental să alimenteze mișcări politice și diplomatice reale (nu imitate) de inițiere a unui nou format de soluționare a conflictului, fără prezența rusă, fără prezența militară. Care e mai bun argument de a schimba formatul decât argumentul că cel curent nu funcționează, cu prezentarea evidenței? Chiar și cei care protejează acțiunile ruse, nu ar avea argumente să riposteze. Este clar, că evidența urmează să fie solidă, colectată sistematic și profesionist, și nu pentru consumul publicului slab-informat autohton. Una din obiecțiile partenerilor străini, a fost periodic că evidența oferită nu era convingătoare. Urmează să fim creativi și să folosim cele mai noi realizări științifice în domeniu, atât pentru a pregăti cadrul teoretic-argumentativ al evidenței, cât și pentru prezentarea acesteia.
În cazul unui blocaj din partea unor țări mai pro-ruse în UE, urmează să o facem clar, ca în cazul când blocajul nu este ridicat, vom fi nevoiți să ieșim din formatul curent de soluționare a conflictului, pentru a găsi măsuri urgente eficiente, pentru ca iluzia unui mecanism funcțional este mai periculoasă pentru securitatea RM decât lipsa unui mecanism. Iar vina pentru ieșirea din format (și pentru consecințe) ar fi pe umerii acestor țări care promovează interesele ruse. Evident, din motivul că am participat docil la jocurile ruse în regiunea transnistreană, nu suntem priviți drept un actor hotărât de ruși, care ar face ce spune. Adică, înainte de a indica intenția ieșirii din acest format, ar urma să dăm semnale că suntem hotărâți să o facem. Astfel de semnale ar include acțiunile de mai sus, care indică că problema e atât de importantă pentru noi, încât suntem gata să ne asumăm costurile aferente.
Toate aceste răspunsuri trebuie să fie un element constitutiv al unei strategii mai generale, bine pusă la punct, de reducere a influenței ruse în RM. Ca acțiuni separate, ele vor avea efect mai mic decât cel dorit și de scurta durata. Problema este una complexă, ignorată de mulți ani, motiv pentru care s-a agravat. Ea cere o viziune și o strategie comprehensive, care ar avea drept scop reducerea capacităților ruse de a-și proiecta influența politică și militară în RM.”
