De ce moldovenii sunt români. Clarificări necesare într-o dezbatere adesea falsificată

În spațiul public din Republica Moldova, tema identității continuă să fie una dintre cele mai sensibile și mai ușor de manipulat. De zeci de ani, noțiuni precum etnie, națiune, naționalitate sau cetățenie sunt amestecate intenționat, generând confuzie și diviziuni artificiale. În realitate, lucrurile sunt mult mai simple decât par, dacă sunt explicate corect.

Ce este etnia?

Etnia ține de origine, de limbă, cultură, tradiții și istorie comună. Din punct de vedere etnic, populația majoritară din Republica Moldova aparține etniei române. Limba vorbită este limba română, tradițiile sunt aceleași cu cele din Moldova de peste Prut, iar continuitatea istorică este demonstrată de toate disciplinele relevante: istorie, lingvistică, antropologie. Nu există dovezi științifice care să susțină existența unei etnii moldovenești distincte de cea română.

Ce este națiunea?

Națiunea este o comunitate istorică și de conștiință, formată în timp pe baza unei etnii (sau a mai multora), a unei limbi și a unei memorii comune. Națiunea română s-a format prin reunirea provinciilor locuite de români – Moldova, Țara Românească, Transilvania și celelalte regiuni istorice. Moldova istorică a fost parte integrantă a acestui proces, nu o entitate separată.

Ideea unei „națiuni moldovenești” apare târziu și nu ca rezultat al unei evoluții naturale, ci ca instrument politic, introdus după 1812 de Imperiul Rus și consolidat ulterior de regimul sovietic, cu scopul de a rupe legătura identitară dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.

Ce înseamnă naționalitatea?

Termenul „naționalitate” este unul dintre cele mai confuze. În sens juridic modern, el înseamnă cetățenie, adică apartenența legală la un stat. Un cetățean al Republicii Moldova are naționalitate moldovenească în sens juridic, indiferent de etnia sa.

În spațiul ex-sovietic însă, „naționalitatea” a fost folosită mult timp ca sinonim pentru etnie, ceea ce a creat confuzii care persistă și astăzi. Acest sens este depășit și nu mai corespunde standardelor moderne.

Cetățenia nu definește identitatea etnică?

Cetățenia este o relație juridică între individ și stat. Ea nu spune nimic despre originea etnică. Un român poate fi cetățean al Republicii Moldova, la fel cum poate fi cetățean al României sau al unui alt stat. Statul nu creează etnii și nici națiuni prin simpla existență a unui pașaport.

„Moldovean” – identitate regională

Termenul „moldovean” este corect și legitim atunci când este folosit ca identitate regională, la fel ca „ardelean” sau „oltean”. Un moldovean din Chișinău și unul din Iași împărtășesc aceeași moștenire istorică regională. Problema apare atunci când această identitate regională este transformată artificial într-o identitate etnică sau națională separată.

Confuzia dintre etnie, națiune și cetățenie nu este una inocentă. Ea a fost întreținută sistematic pentru a menține o zonă gri identitară, ușor de influențat și de divizat. Claritatea conceptuală nu înseamnă negarea diversității, ci dimpotrivă, permite o conviețuire onestă între comunități diferite, pe baza adevărului istoric.

Discuția despre identitate în Republica Moldova nu este, în esență, una despre trecut, ci despre felul în care înțelegem prezentul și ne proiectăm viitorul. Confuzia dintre etnie, națiune, naționalitate și cetățenie a fost întreținută mult timp nu din neștiință, ci din interes politic. Atunci când aceste noțiuni sunt amestecate, societatea devine vulnerabilă, ușor de divizat și incapabilă să construiască un consens minim despre cine este și ce își dorește.

A spune că moldovenii sunt români nu înseamnă a nega existența Republicii Moldova ca stat și nici a diminua identitatea civică a cetățenilor săi. Înseamnă, pur și simplu, a recunoaște un fapt istoric și cultural: etnia română nu dispare și nu se schimbă odată cu granițele politice. „Moldovean” rămâne o identitate regională firească, iar cetățenia moldovenească este un cadru juridic legitim, dar niciuna dintre acestea nu poate fi transformată, fără forțări, într-o etnie sau într-o națiune separată.

O societate matură nu se teme de adevărurile sale istorice și nici nu își construiește identitatea pe ambiguități. Claritatea conceptuală nu este un lux academic, ci o condiție de bază pentru coeziune socială, stabilitate politică și orientare strategică. Atât timp cât noțiuni fundamentale sunt folosite greșit sau intenționat distorsionat, dezbaterea publică rămâne captivă trecutului și manipulării.

Înțelegerea diferenței dintre etnie, națiune și cetățenie nu obligă pe nimeni la o opțiune politică anume, dar oferă fiecăruia libertatea de a alege informat. Doar pe baza adevărului istoric și a unei identități asumate lucid poate fi construit un proiect de țară coerent, indiferent de forma pe care acesta o va lua. Fără claritate, nu există unitate; fără adevăr, nu există viitor.