Unul dintre cele mai sonore dosare de corupție din istoria recentă a Republicii Moldova – cunoscut publicului drept „Dosarul Kuliok” – a intrat într-o nouă etapă la Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, după reluarea examinării cauzei de la zero la sfârșitul anului 2025. În centrul procesului se află fostul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, acuzat de corupere pasivă și acceptarea finanțării ilegale a unui partid politic.
Cazul își are originea în imaginile video apărute în iunie 2019, în care Dodon apare într-un birou alături de oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc și de apropiatul acestuia, Serghei Iaralov. În secvențele devenite publice, Plahotniuc îi înmânează lui Dodon o pungă neagră – „kuliok”, în limba rusă – în timp ce discuțiile dintre cei doi vizează chestiuni politice și financiare. Imaginile au generat atunci un cutremur politic, iar dosarul penal a fost deschis ulterior de Procuratura Anticorupție.
Potrivit rechizitoriului, Igor Dodon ar fi pretins și acceptat, în vara anului 2019, sume de bani cuprinse între 600.000 și 1.000.000 de dolari pentru finanțarea Partidului Socialiștilor și pentru a promova interesele politice ale Partidului Democrat, condus la acea vreme de Plahotniuc. Procurorii susțin că înregistrarea video, expertizele tehnice și alte probe administrate în cauză ar demonstra caracterul ilicit al tranzacției.
Apărarea fostului șef de stat respinge acuzațiile și afirmă că imaginile ar fi fost scoase din context, iar existența banilor în pungă nu ar fi fost probată în mod direct. Dodon a susținut în repetate rânduri că dosarul ar avea motivație politică și că probele video ar fi fost manipulate.
În ultimele săptămâni, instanța supremă a audiat mai mulți martori, inclusiv foști demnitari și persoane prezente în perioada în care au avut loc discuțiile filmate. Printre cei audiați s-a numărat și Dumitru Diacov, fost lider al Partidului Democrat, care a contestat unele aspecte privind locația filmării.
Un moment tensionat a fost aducerea în fața instanței a lui Vladimir Plahotniuc pentru audiere în calitate de martor. Acesta a refuzat să facă declarații, invocând dreptul la tăcere. Refuzul său a fost interpretat diferit în spațiul public: pentru unii, el slăbește posibilitatea clarificării definitive a faptelor; pentru alții, probele deja administrate ar fi suficiente pentru pronunțarea unei sentințe.
Reluarea procesului de la zero, în urma schimbării completului de judecători, a prelungit semnificativ examinarea cauzei. Totuși, magistrații au anunțat că urmează finalizarea audierilor și trecerea la dezbaterile judiciare în perioada următoare.
„Dosarul Kuliok” nu este doar un caz penal. El a devenit un simbol al luptei pentru curățarea clasei politice și pentru limitarea influențelor obscure în viața publică a Republicii Moldova. Într-un stat care încearcă să-și consolideze parcursul european și să demonstreze că reforma justiției este ireversibilă, procesul împotriva unui fost președinte are o semnificație aparte.
Pentru o societate aflată la intersecția presiunilor geopolitice, cazul readuce în discuție vulnerabilitatea sistemului politic la finanțări netransparente și la înțelegeri de culise. În același timp, modul în care instanțele gestionează dosarul va constitui un test major pentru credibilitatea reformelor promovate în ultimii ani.
Indiferent de verdictul final, „kuliokul” a intrat deja în istoria politică a Republicii Moldova ca un episod care a arătat cât de fragile pot fi granițele dintre putere, influență și interese private. Decizia Curții Supreme va închide un capitol juridic, dar ecoul politic al cazului va continua să influențeze dezbaterea publică pentru mult timp de acum înainte.
