Războiul din Ucraina a „dezghețat” forțat această problemă, integrând-o într-un conflict geopolitic mult mai amplu, în care Rusia utilizează enclave separatiste drept instrumente militare, politice și informaționale. În acest nou context, Transnistria nu mai este o anomalie periferică, ci un nod strategic, o verigă care leagă securitatea Republicii Moldova de cea a Ucrainei.

Transnistria și amenințarea sistemică asupra regiunii Odesa

Prezența militară rusă din Transnistria generează, de aproape patru ani, riscuri majore pentru securitatea sudului Ucrainei, în special pentru Regiunea Odesa. Importanța acestei regiuni este critică: acces la Marea Neagră, infrastructură portuară vitală, noduri logistice și conexiuni directe cu România și spațiul UE.

Din perspectiva Kievului, Transnistria reprezintă un flanc potențial activabil de Federația Rusă, chiar și în condițiile izolării logistice a trupelor sale din stânga Nistrului. Existența acestui flanc obligă Ucraina să mențină forțe și resurse defensive suplimentare, într-un moment în care presiunea militară rusă pe fronturile principale rămâne ridicată.

Analize independente arată că Rusia a încercat să compenseze izolarea trupelor sale din Transnistria prin:

• utilizarea infrastructurii industriale locale;
• modernizarea echipamentelor militare existente;
• producție artizanal-industrială de drone și sisteme anti-dronă.

🔗 Sursă:

https://odessa-journal.com/public/oleg-zhdanov-how-russian-troops-in-transnistria-are-supplied

Această realitate demontează narativul conform căruia prezența rusă din Transnistria ar fi strict simbolică sau lipsită de relevanță operațională.

Dezechilibrul militar și fereastra strategică limitată

După 2022, balanța militară regională s-a modificat semnificativ. Trupele ruse din Transnistria sunt:

• izolate geografic;
• imposibil de suplimentat masiv;
• dependente de resurse locale limitate.

În același timp, capacitățile militare ale Ucrainei au crescut substanțial, atât cantitativ, cât și calitativ, cu sprijin occidental. Acest dezechilibru a generat, în rândul unor decidenți și experți, ideea unei ferestre de oportunitate pentru neutralizarea definitivă a prezenței militare ruse din regiune.

Această evaluare este susținută și de analizele privind vulnerabilitatea Republicii Moldova, stat neutru constituțional, dar practic lipsit de capacități reale de descurajare militară.

🔗 Sursă:

https://www.dw.com/ro/cine-%C8%99i-cum-ar-ap%C4%83ra-o-moldov%C4%83-neutr%C4%83-%C3%AEn-caz-de-r%C4%83zboi/a-60535576

Schimbarea discursului de la Kiev: de la diplomație exclusivă la opțiune radicală

Până recent, poziția oficială a Kievului era una clară: soluționare diplomatică, în coordonare cu Chișinăul. În 2024, ambasadorul ucrainean cu misiuni speciale pentru dosarul transnistrean, Paun Rohovei, reafirma această linie, subliniind beneficiile economice ale reintegrării.

🔗 Sursă:

https://radiochisinau.md/1-ianuarie-2025–punctul-culminant-al-conflictului-transnistrean-oped-de-laurentiu-plesca—198049.html

Totuși, 27 decembrie 2025 marchează un moment de cotitură. Declarațiile lui Kyrylo Budanov, șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei, sugerează deschis posibilitatea unei soluții radicale, inclusiv prin forță.

🔗 Sursă:

https://112.ua/en/mi-mozemo-virisiti-ce-radikalno-budanov-pro-dolu-pridnistrova-ta-rosijskij-vpliv-u-moldovi-126112

Greutatea acestor declarații este amplificată de rolul instituției conduse de Budanov, structură asociată anterior cu operațiuni speciale sensibile în regiune, inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova.

🔗 Sursă:

Vânătoarea lui Ceaus: Operațiunea șepcilor negre

Poziția Chișinăului: suveranitate, legitimitate și costuri sociale

Pentru Republica Moldova, opțiunea militară rămâne extrem de problematică. Argumentele centrale sunt două:

1. Suveranitatea statală

Transnistria este teritoriu recunoscut internațional ca parte a Republicii Moldova. Orice intervenție militară externă fără acordul Chișinăului ar constitui o încălcare gravă a ordinii constituționale și ar genera riscuri majore de destabilizare politică internă.

2. Dimensiunea umanitară și socială

O escaladare militară ar putea provoca:

• victime civile;
• distrugeri de infrastructură;
• un val de refugiați spre Republica Moldova;
• traume psihosociale de durată, greu de gestionat într-un proces de reintegrare post-conflict.

Aceste riscuri sunt considerate deosebit de sensibile într-o societate deja polarizată și vulnerabilă la propaganda rusă.

Depopulare, militarizare și transformarea Transnistriei într-o „fortăreață”

Criza socio-economică din Transnistria, agravată în 2025 de pierderea sprijinului energetic rusesc, a generat o depopulare accelerată. Paradoxal, acest proces nu diminuează automat pericolul militar, ci contribuie la transformarea regiunii într-un spațiu cu funcții predominant militare.

Populația civilă a fost tratată, de-a lungul a peste 35 de ani, fie ca ostatică, fie ca resursă economică subordonată intereselor regimului separatist și ale Moscovei. Reducerea acestei populații schimbă natura regiunii: mai puțin „conflict social”, mai mult bază militară de ocupație.

Presiunea europeană și contextul reînarmării continentului

Dosarul transnistrean se intersectează direct cu parcursul european al Republicii Moldova și al Ucrainei. Autoritățile de la Chișinău vorbesc tot mai des despre aderarea la Uniunea Europeană într-un orizont de câțiva ani, inclusiv cu Transnistria.

🔗 Sursă:

https://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/cele-doua-scenarii-care-vizeaza-transnistria-cand-va-adera-republica-moldova-la-ue-anuntul-maiei-sandu-3434237

În paralel, statele occidentale avertizează tot mai des asupra riscului unei confruntări directe cu Rusia, iar Europa intră într-o fază accelerată de reînarmare.

🔗 Sursă:

https://romania.europalibera.org/a/de-ce-atat-de-multi-lideri-occidentali-avertizeaza-asupra-unui-razboi-cu-rusia-/33630991.html

De la „dacă” la „când”

În actualul context geopolitic, Transnistria nu mai este o ipoteză teoretică, ci o variabilă activă în ecuația securității regionale. Pentru tot mai mulți decidenți, întrebarea nu mai este dacă acest dosar va fi activizat, ci când și în ce condiții.

Rolul Ucrainei devine astfel central, indiferent dacă soluția finală va fi una diplomatică sau va include o componentă de forță, agreată de comun acord. Capacitatea Republicii Moldova de a face față acestui scenariu va depinde decisiv de ancorarea sa strategică alături de o România consolidată, o Ucraina rezilientă și un Occident unit, sprijinit de Statele Unite ale Americii.

Sursa - Transnistria – nod geopolitic major în arhitectura de securitate a Europei de Est. De la conflict „înghețat” la opțiune de forță

Oficialii au trecut în revistă evoluțiile pe dosarul transnistrean, acțiunile autorităților Republicii Moldova pentru a reintegra economic și social regiunea transnistreană, precum și unele teme actuale de pe agenda bilaterală a Comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene pentru cooperare comercial-economică.

A fost reiterat sprijinul ferm al Ucrainei pentru atingerea obiectivului central privind reglementarea finală a conflictului transnistrean, exclusiv pe cale pașnică  cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a țării.

În context, a fost repetată poziția Kievului privind imposibilitatea așezării la masa de negocieri pe aspecte de reglementare a dosarului transnistrean cu prezența reprezentanților Federației Ruse care continuă să poarte un război brutal de agresiune împotriva poporului și integrității teritoriale a Ucrainei.

S-a menționat faptul, că deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană pentru Republica Moldova și Ucraina oferă multiple oportunități, inclusiv în politicile de reintegrare teritorială și sectorială a ambelor țări.

În discuții au fost vizate și aspecte de securitate regională, cu remarca că orice tentative de provocări artificial generate în raioanele de est ale țării vor primi reacțiile adecvate în vederea evitării focarelor de tensiune și menținerii unei ambianțe de siguranță și de previzibilitate.

Sursa - Discuție între Chișinău și Kiev privind reglementarea pașnică a conflictului transnistrean

Conform Serviciului Vamal, agenții economici din regiunea transnistreană vor plăti taxa vamală pe principii generale, respectând preferințele acordate în conformitate cu Tratatele și Acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.

Astfel, scutirile privind “operațiunile de import-export efectuate de către agenții economici aflați pe teritoriul Republicii Moldova, care nu au relații fiscale cu sistemul său bugetar și se realizează în modul aprobat de Guvern” au fost abrogate.
CITIȚI și Facilitate anulată: Agenții economici din Transnistria vor trebui să achite taxa de mediu la vămuirea mărfurilor, la fel ca cei din dreapta Nistrului

„În scopul asigurării principiului de echitate pentru toți reprezentanții mediului de afaceri din R. Moldova, taxa vamală urmează a fi percepută în baza Legii nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor”, comunică Serviciul Vamal.

De menționat că noul Cod Vamal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2024, înlocuiește Codul Vamal anterior, Legea cu privire la tariful vamal și Legea cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.

Sursa - Agenții economici din Transnistria vor plăti taxa vamală la import-export din 1 ianuarie 2024

Sursa - Maia Sandu/// Dacă Rusia vine peste noi, trimitem armata cu sapa?

Orice companie care este suspectată că ar alimenta capacitățile de luptă ale militarilor din stânga Nistrului trebuie exclusă din registrul legal al Republicii Moldova. O spune ex-ambasadorul Igor Munteanu, potrivit căruia Chișinăul trebuie să se asigure că forțele militare din regiunea separatistă nu-și consolidează capacitățile, în contextul evoluțiilor războiului din Ucraina. Potrivit ex-ambasadorului, regiunea transnistreană este dependentă de malul drept al Nistrului și de Ucraina, iar această dependență poate fi folosită în avantajul autorităților constituționale, notează IPN.

sursa: TVR Moldova

Sursa - Igor Munteanu: Chișinăul trebuie să reducă orice finanțare a contingentului militar din stânga Nistrului

Intenţionează Rusia să ocupe şi Republica Moldova? Nu există declaraţii oficiale până în acest moment. Dar istoria mai recentă sau mai îndepărtată  a URSS şi apoi a Rusiei, acest lucru ne arată. Mai mult, aflat în vizită la Kiev, Boris Johnson, premierul Marii Britanii a citat rapoarte ale serviciilor secrete: „Sunt unii care spun că noi exagerăm ameninţările, că Statele Unite şi Marea Britanie amplifică lucrurile. Dar rapoartele serviciilor arată altceva. Există un pericol clar şi prezent”. „Vladimir Putin încearcă să impună o nouă Ialta şi o zonă de influenţă.

Nu va fi doar Ucraina, trebuie să ne gândim la Georgia, Republica Moldova şi alte ţări.” Întrunit la Chişinău la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu Regatul României.

În iunie 1940, în virtutea punctului 3 al protocolului adiţional secret al pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939), Uniunea Sovietică adresează României notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, somând-o să cedeze Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, chiar dacă ultimile două regiuni nu făcuseră niciodată parte din Imperiul Rus.

La 28 iunie 1940, trupele sovietice invadează şi ocupă aceste teritorii. La 2 august, Uniunea Sovietică proclamă pe o parte a teritoriului ocupat Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea şase dintre cele nouă foste judeţe ale Basarabiei, între Prut şi Nistru, şi un teritoriu în stânga Nistrului. Printr-o hotărâre a Kremlinului din 4 noiembrie, Ţinutul Herţa, Nordul Bucovinei, judeţele Hotin la nord şi Cetatea Albă, Chilia şi Ismail la sud au fost încorporate în Republică Sovietică Socialistă Ucraineană.

Nu contestă nimeni că în Republica Moldova  trăiesc majoritar români. România nu are revendicări teritoriale, nu-şi propune să anexeze Republica Moldova cum a făcut Putin cu Crimeea, iar acum plănuieşte să invadeze Ucraina, să-şi anexeze şi alte teritorii din Ucraina, precum Donbasul.

Iată ce declară Putin despre anexarea Crimeii, în noiembrie 2021: „Ţara noastră şi-a recăpătat unitatea istorică. Această legătură vie şi indestructibilă poate fi resimţită în mod deosebit, desigur, aici, la Sevastopol, în Crimeea, cetăţenii din Crimeea sunt cu Rusia pentru totdeauna acum, deoarece această este voinţa suverană, liberă a poporului, a întregului nostru popor”.

In iunie 2021, Vladimir Putin punea la îndoială în mod deschis legitimitatea graniţelor actuale ale Ucrainei şi susţinea că o mare parte din Ucraina modernă ocupă ţinuturi istorice ruseşti, precizând că „Rusia a fost jefuită” de teritorii de-a lungul timpului.

Vladimir Putin sugera o posibilă nouă anexare a teritoriului ucrainean, susţinând: „Devin din ce în ce mai convins de un lucru: Kievul pur şi simplu nu are nevoie de Donbas”. La ora actuala, Rusia a ocupat de facto Belarus, prin armatele trimise pe teritoriul acestei ţări independente.

Nu este valabil acelaşi argument pentru România şi Republica Moldova? Doar că România nu-şi anexează teritorii străine. Dar nici nu cred că poate asista impasibilă la reeditarea  pactului secret Ribbentrop-Molotov!

Trupele ruseşti şi depozitele de armament din Transnistria reprezintă o situaţie de risc crescut pentru Republica Moldova. Putin ar putea invoca securitatea trupelor ruseşti şi a celor 22.000 de tone de muniţii şi echipament militar de la Cobasna, din Transnistria, ca motiv pentru ocuparea Republicii Moldova.

Trupele ruseşti din Transnistria ar putea contribui şi ele la ocuparea Republicii Moldova de către Rusia. Recentele alegeri din Republica Moldova au dovedit, prin alegerea ca preşedinte a dnei Maia Sandu, că Moldova are acum o orientare prooccidentala, că a rupt obedienţa faţă de Moscova pe care o manifestau regimurile anterioare de la Chişinău.

Şi această evoluţie l-a făcut pe Putin să declanşeze actuala criză legată de Ucraina. Există, aşadar, argumente puternice pentru care Rusia ar putea decide, dacă invadează Ucraina, să ocupe şi Republica Moldova şi Georgia.

Poziţia României în faţa  acestei posibilităţi

În opinia mea, oficialii români  ar trebui să declare de pe acum, în mod răspicat, că dacă Rusia se gândeşte să ocupe Republica Moldova, România nu va accepta acest fapt. Exact cu argumentele cu care Putin a anexat peninsula Crimeea, fără că România să-şi propună anexarea Republicii Moldova.

Ar fi, din partea României, un gest normal, firesc, pentru că Republica Moldova este pământ românesc şi locuit, majoritar, de români. Exact argumentele lui Putin. Tot aşa de normală ar fi discutarea acestei posibilităţi, de implicare militară  a României în cazul în care Rusia ar intenţiona să ocupe Republica Moldova, cu actualii conducători de la Chişinău.

Pentru ca lucrurile să fie clare, să existe şi acordul şi cooperarea actualului regim de la Chişinău într-o atare situaţie. Toate aceste discuţii trebuie să fie publice, nu secrete, pentru a înţelege şi Vladimir Putin că nu poate ocupa Ucraina şi alte teritorii fără o reacţie pe măsură a statelor occidentale  sau est-europene.

Sursa - Ștefan Vlaston: România ar trebui să-şi asume apărarea Republicii Moldova, în cazul unor ameninţări din partea Rusiei

Sursa - În Transnistria se face apel la mobilizarea rezerviștilor. Se plătește 170 de dolari pe lună

În cadrul conferinței de presă din 26.01.2021 Natalia Gavriliță a confirmat că Guvernul Republicii Moldova a solicitat Comisiei Europene revizuirea deciziei privind suspendarea exportului de fier vechi spre Uzina Metalurgică din or. Rîbnița. Dna Prim-Ministră a menționat că a acționat în interesul investitorilor care intenționează să activeze în partea dreaptă a Nistrului, deși nu a exemplificat în ce măsură importul de fier vechi în regiunea transnistreană va dezvolta ramura metalurgică în teritoriul controlat de autoritățile constituționale.

Acest răspuns confuz trezește nedumerire și îngrijorare privind transparența deciziilor adoptate și eventual existența unui proces paralel de negocieri, atunci când vine vorba despre alimentarea sistemului economic din stânga Nistrului. Or, este evident că profiturile uzinei din or. Rîbnița sunt defalcate în mare măsură pentru un regim care continua violarea gravă și ostentativă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Ne arătăm îngrijorați de faptul că în pofida insistenței și a numeroaselor noastre atenționări și demersuri, autoritățile constituționale ale R.Moldova continua să nu sesizeze instituțiile europene și partenerii R.Moldova, în aceeași măsură în care se fac demersurile pentru garantarea activității economice a unor instituții din stânga Nistrului.

Guvernul Republicii Moldova nu a condiționat reluarea importului de fier vechi cu garanțiile minime de respectare a drepturilor omului în regiunea transnistreană. Vom reitera că în regiune sunt deținuți ilegal și fără nici un temei cetățeni ai Republicii Moldova, la care nu au acces apărătorii sau rudele acestora. Vom menționa cauza tânărului Adrian Glijin care se află în detenție ilegală mai bine de un an, soarta deținuților politici și a persoanelor care au criticat administrația de facto. A fost lăsată fără nici o reacție intenția administrației ilegale de a restricționa accesul proprietarilor la terenurile agricole amplasate în raionul Dubăsari. De asemenea sunt ignorate zeci de Hotărâri ale CtEDO în privința a mii de victime care își așteaptă compensațiile stabilite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. La fel nu e clar, de ce Guvernul RM, având pârghiile necesare de acordare a anumitor facilități economice structurilor din stânga Nistrului, nu condiționează prin rezolvarea problemelor sistemice de încălcare a dreptului la educație, libera circulație și garantarea altor drepturi civile și politice.

În acest context, Asociația Promo-LEX:

• Subliniază că aspectele privind promovarea și respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană trebuie să devină fundamentul oricărui tip de negocieri, implicit a procesului politic de reglementare a ecuației transnistrene.
• Reiterează importanța consultării și implicării în acest proces complex a reprezentanților societății civile, mai ales a organizațiilor care monitorizează situația respectării drepturilor omului în teritoriu din stânga Nistrului și apără victimele abuzurilor.
• Solicită Prim-Ministrei, precum și noului Viceprim-ministru pentru Reintegrare, eforturi consistente și consecvente îndreptate spre rezolvarea eficientă și reală a problemelor și fenomenelor de încălcare ale drepturilor omului în regiunea transnistreană.

sursa: Promo-Lex

Sursa foto: Promo-Lex

Sursa - Asociația Promo-LEX regretă declarația Prim-Ministrei Natalia Gavriliță privind presupusul interes al R. Moldova pentru uzina metalurgică din Râbnița

Vicepremierul Oleg Serebrian a enunțat prioritățile curente în implementarea politicilor de reintegrare și în promovarea procesului de reglementare și a relevat abordările de principiu ale Chișinăului în acest sens.

Oficialii și-au exprimat deschiderea plenară pentru a dezvolta o cooperare fructuoasă și a diversifica formele de asistență în varii domenii de interes comun.

Sursa - Vicepremierul pentru Reintegrare Oleg Serebrian a avut o întrevedere cu Ambasadorul României

„Nu am avut niciodată un război civil în Republica Moldova, punct! Cei care au îndoieli sunt rugați să consulte Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Ilașcu și alții v. Moldova și Rusia (cererea nr. 48787/99)”, a declarat ambasadorul Victor Chirilă pe pagina sa de Facebook.

Ambasada SUA la Bucureşti a arătat, într-o postare pe Facebook, cum Rusia a invadat mai multe ţări foste comuniste începând cu anii 90, din care nu a mai plecat şi întreabă retoric cine este agresorul.

„Rusia a invadat Republica Moldova în 1991-1992 … și nu a mai plecat. Rusia a invadat Georgia în 1991-1993 și apoi în 2008…și nu a mai plecat. Rusia a invadat Ucraina în 2014 … și nu a mai plecat”, a scris Ambasada SUA la Bucureşti, pe Facebook.

„Vedeți un tipar aici? Cine este agresorul?”, se întreabă retoric reprezentanţii SUA la Bucureşti. Postarea ambasadei SUA vine în contextul în care Rusia a organizat exerciţii cu 3.000 de soldaţi la graniţa cu Ucraina, la doar o zi după tratativele cu SUA de la Geneva.

Pe 7 ianuarie, ambasada SUA la Bucureşti posta un citat al secretarului de Stat Antony J. Blinken: „NATO nu a invadat Ucraina; NATO nu a invadat Georgia; NATO nu a dislocat trupe în ?? Republica Moldova împotriva voinței acestui popor”.

https://www.facebook.com/bucharest.usembassy/posts/228481206112033

Sursa - Victor Chirilă, actualul ambasador al Republicii Moldova la București răspunde propagamdei rusești, „Nu am avut niciodată un război civil în Republica Moldova, punct!”