Un studiu publicat în PNAS Nexus pune sub semnul întrebării una dintre cele mai răspândite obișnuințe ale prezentului: conectarea permanentă la internet prin telefon. Cercetătorii au vrut să afle ce se întâmplă atunci când această conexiune este întreruptă, fără ca utilizatorii să renunțe la smartphone.

Experimentul a fost simplu, dar relevant. Participanții au fost rugați să blocheze accesul la internet mobil pentru o perioadă determinată. Au putut în continuare să folosească telefonul pentru apeluri, SMS sau aplicații offline, însă fără rețele sociale, fără flux constant de știri și fără notificări care apar la fiecare minut.

Diferențele nu au întârziat să apară.

În primul rând, cercetătorii au observat o creștere clară a capacității de atenție susținută. Participanții au reușit să rămână concentrați mai mult timp pe o singură sarcină, fără să simtă nevoia să verifice telefonul. Acest lucru confirmă o problemă discutată tot mai des în literatura de specialitate: fragmentarea atenției.

În mod obișnuit, telefonul conectat la internet funcționează ca un sistem de întreruperi permanente. Fiecare notificare, fiecare mesaj sau actualizare creează un impuls de verificare. Creierul se obișnuiește să reacționeze rapid, dar pierde capacitatea de a rămâne concentrat pe termen lung. Odată eliminat acest flux, participanții au revenit la un tip de atenție mai profundă.

Pe lângă atenție, s-au schimbat și indicatorii de sănătate mentală.

Participanții au raportat niveluri mai scăzute de anxietate și stres. Unii au descris chiar o senzație de „liniște mentală” pe care nu o mai experimentaseră de mult timp. Explicația este legată de reducerea supraîncărcării informaționale. Fără acces constant la știri negative, la opinii contradictorii sau la comparații sociale din mediul online, presiunea psihologică scade.

Un alt element important ține de percepția asupra timpului. Mulți participanți au declarat că au avut impresia că ziua este mai lungă. În lipsa scroll-ului automat, timpul nu mai dispare în fragmente mici și repetitive. În schimb, activitățile devin mai coerente și mai conștiente.

Schimbările s-au văzut și în comportamentul zilnic.

Fără internet mobil, participanții au început să își reorganizeze rutina. Unii au citit mai mult, alții au ieșit la plimbare sau au petrecut timp cu familia. Interacțiunile directe au devenit mai frecvente, iar telefonul a trecut pe plan secund.

Cercetătorii subliniază un aspect esențial. Nu dispozitivul este problema principală, ci accesul permanent la internet. Smartphone-ul devine problematic în momentul în care este conectat continuu la un flux de conținut conceput să capteze atenția utilizatorului.

În acest context, concluzia studiului este mai nuanțată decât pare la prima vedere. Nu este nevoie de renunțarea totală la tehnologie, ci de o regândire a modului în care este folosită. Limitarea accesului la internet mobil, chiar și pentru câteva ore pe zi, poate avea efecte reale asupra funcționării cognitive și asupra stării de bine.

Pentru școli, instituții sau angajatori, rezultatele deschid o discuție mai largă. Dacă atenția și sănătatea mentală sunt afectate de conectivitatea permanentă, atunci regulile privind utilizarea telefonului ar putea fi regândite.

Sursa - Studiu: Internetul mobil face mintea tulbure

Raportul constată că nivelul finanțării pentru cercetare-dezvoltare este extrem de redus. După un vârf de aproximativ 0,55% din PIB în 2007, cheltuielile au scăzut la circa 0,35–0,40%, mult sub ținta națională de 1% din PIB și incomparabil cu media Uniunii Europene. În termeni absoluți, bugetul anual pentru cercetare este modest, iar cheltuiala pe cap de locuitor este de zeci de ori mai mică decât în statele membre UE. Experții subliniază că situația actuală reprezintă un prag critic care nu trebuie coborât sub nicio formă, deoarece ar pune în pericol capitalul intelectual acumulat în ultimele decenii.

Problema nu este însă doar financiară. Analiza evidențiază un model de guvernanță problematic, în care Academia de Științe a Moldovei a cumulat, de-a lungul timpului, rolul de elaborator de politici, administrator al fondurilor și principal performer al cercetării. Această concentrare de atribuții este calificată drept un conflict instituțional de interese. Recomandarea experților este separarea clară între responsabilitatea politică la nivel ministerial, o agenție independentă de finanțare și instituțiile care desfășoară efectiv activitatea de cercetare. Fără această delimitare, sistemul rămâne vulnerabil la blocaje interne, lipsă de competiție reală și alocări ineficiente ale resurselor.

O altă vulnerabilitate majoră ține de structura binară a sistemului, moștenită din perioada sovietică. Universitățile sunt orientate preponderent spre predare, în timp ce institutele de cercetare concentrează activitatea științifică. Această separare reduce circulația cunoașterii și limitează accesul tinerilor la infrastructura de cercetare. În același timp, multe institute se confruntă cu îmbătrânirea personalului, iar universitățile au acces limitat la finanțare competitivă pentru proiecte de cercetare. Experții recomandă integrarea reală a cercetării în universități, stimularea mobilității academice și crearea unor mecanisme competitive care să recompenseze performanța.

Situația resursei umane este descrisă drept alarmantă. Numărul cercetătorilor a scăzut dramatic față de perioada de la începutul anilor ’90, iar atractivitatea carierei academice este foarte redusă. Salariile mici, instabilitatea finanțării și lipsa perspectivelor clare au alimentat fenomenul de emigrare a specialiștilor. Raportul atrage atenția că fără politici dedicate pentru susținerea tinerilor cercetători, programe doctorale solide și mecanisme de recrutare bazate pe merit, Moldova riscă să piardă o parte semnificativă a capitalului său intelectual.

Un alt punct sensibil este relația slabă dintre cercetare și mediul de afaceri. Sectorul privat participă marginal la activitățile de cercetare și inovare, iar economia moldovenească rămâne concentrată în sectoare cu valoare adăugată redusă. Investițiile companiilor în R&D sunt limitate, iar cadrul administrativ a fost, în anumite perioade, descurajant pentru firmele care doreau acces la finanțare publică. Experții recomandă revizuirea condițiilor-cadru pentru inovare, eliminarea barierelor administrative și crearea unor mecanisme de sprijin pentru proiecte cu risc ridicat, inclusiv prin instrumente financiare dedicate și stimulente pentru transfer tehnologic.

Cu toate acestea, raportul nu este lipsit de note pozitive. Experții recunosc că Republica Moldova a reușit să păstreze anumite nuclee de excelență și să participe activ la programele europene de cercetare, inclusiv în cadrul FP7 și ulterior Horizon 2020. Asocierea la Spațiul European de Cercetare este prezentată drept o oportunitate strategică majoră. Însă această oportunitate poate fi valorificată doar prin reforme coerente și printr-o voință politică clară de modernizare a sistemului.

Mesajul final al raportului este ferm: cercetarea și inovarea nu pot fi tratate ca un domeniu secundar al politicilor publice. Ele reprezintă o investiție strategică în dezvoltarea economică, în competitivitate și în capacitatea statului de a genera valoare adăugată. Fără o arhitectură instituțională eficientă, fără finanțare adecvată și fără integrarea reală între știință, educație și economie, Republica Moldova riscă să rămână într-o zonă periferică a economiei bazate pe cunoaștere.

Sursa - Cercetarea Moldovei la limita colapsului: avertismentul sever al experților europeni

Sursa - La USM va fi creat un centru de studiere a limbii elene

„Eminescu este european, pentru că exprimă esenţa spiritului românesc şi este cel mai reprezentativ creator român fiindcă s-a încadrat în numitorul comun european”, a mai afirmat Acad. Ioan-Aurel Pop.

„El nu a fost declarat prototipul culturii româneşti de către vreo instanţă şi nici impus de vreo instituţie a statului, ci de viaţa însăşi, de marea personalitate colectivă a poporului român şi, prin urmare, el nu poate fi judecat, admonestat ori coborât de pe piedestal prin voinţa cuiva.”

„Eminescu exprimă în opera sa, in nuce, întreaga istorie a culturii româneşti şi europene. Eminescu are versuri clasice precum cele ale lui Horaţiu, Vergiliu şi Ovidiu. El cântă dragostea galantă şi onoarea cavalerilor medievali ca odinioară trubadurii şi truverii, el detaliază Evul Mediu al lui Alexandru cel Bun, de la 1400, aşa cum făcea Victor Hugo în Nôtre Dame de Paris pentru spaţiul francez”, a adăugat Președintele Academiei.

„Dar Eminescu anticipează şi lumea viitorului, proiectând, prin perceperea vitezei luminii şi prin universul ideatic al unei lumi în eternă mişcare, creaţia culturală şi ştiinţifică românească înspre ultimul secol al mileniului al II-lea şi înspre cel de-al treilea mileniu. Eminescu, născut la o dată precisă (15 ianuarie 1850) şi într-un loc anume (în Ţara de Sus a Moldovei), şi-a încheiat creaţia odată cu vârsta christică pământească, dar a fost atins de o aripă de înger şi a fost destinat eternităţii.”

„Se vorbeşte mult, în ultimii ani, despre cultura europeană, prin care unii încearcă să pună în umbră culturile naţionale, inclusiv cultura română. Cultura europeană nu există în sine, fiindcă ea nu este produsul unui popor european şi nici al unei limbi europene”, a spus academicianul, subliniind că ceea ce numim cultură europeană există prin culturile naționale.

„Complexele noastre sunt legate de amploarea, nu de valoarea creaţiei culte româneşti, iar amploarea este limitată de mulţi factori, inclusiv de bariera lingvistică. Cu toate acestea, este firesc ca noi «locului să ne ţinem», să ne preţuim valorile aşa cum sunt ele, să ne cultivăm limba «ca un fagure de miere», fără ostentaţie şi emfază, aşezându-le pe toate în concertul intelectual european.”

„Academia Română se străduieşte de peste un secol şi jumătate să creeze cultură, să valorifice creaţia culturală românească validată din toate timpurile şi să pregătească premisele operelor noastre spirituale din viitor, toate acestea integrate în marile curente de valori europene”, a precizat preşedintele Academiei Române.

Academia Română a inițiat stabilirea prin lege a Zilei Culturii Naționale. Legea a fost adoptată de Parlamentul României în 2010, stabilindu-se marcarea ei odată cu ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, în semn de omagiu pentru Poetul Național.

Sursa - Ioan-Aurel Pop: Cultura europeană există prin culturile naționale. Eminescu a sintetizat cultura românească și europeană

Orientat catre cultura română, către promovarea performanței intelectuale și către celebrul frumos despre care se spune ca „nu mai vinde”, proiectul va aduce laolaltă opinii, idei și autori într-un cadru de dezbatere civilizat. Tânăra redacție pariază nu pe placul mulțimii, ci pe „un mod de a fi în lume în acord cu firescul, frumosul, adevărul, demnitatea persoanei umane și respectul pentru celălalt”, se arată în descrierea proiectului.

„Este inedit deoarece își propune să introducă în spațiul românesc teme și argumente care, în general, lipsesc din dezbaterea publică. De asemenea, este un proiect publicistic pluralist fiindcă nu urmărește o linie doctrinară sau ideologică, ci promovează standardele și valorile perene ale dialogului rațional și respectului față de celălalt”, spune Robert Gabriel Ciobanu, coordonatorul proiectului Syntopic.

Scopul Syntopic este să demonstreze că valorile ce stau la fundamentul civilizației occidentale – încrederea în rațiunea umană, căutarea adevărului, libertatea de gândire, demnitatea persoanei umane și respectul pentru celălalt – rămân în continuare relevante și astăzi și, totodată, că există un mod de a fi în lume în acord cu ele.

Obiectivele proiectului Syntopic sunt trei. În primul rând, să introducă în spațiul românesc teme, idei și argumente care până acum nu au pătruns în dezbaterea publică. În al doilea rând, să contribuie la promovarea performanței intelectuale prin crearea unui cadru organizațional care să încurajeze dezbaterea de idei. Nu în ultimul rând, Syntopic este un proiect publicistic în limba română și orientat către cultura română. Temele și argumentele care vor fi dezbătute pe platforma Syntopic vor fi discutate și disecate acolo pentru că, direct sau indirect, sunt relevante și oportune pentru spațiul public românesc și cultura românească.

„Syntopic este un proiect independent, gestionat de o redacție de studenți, care nu aparține de nicio instituție publică sau privată. Dincolo de dimensiunea publicistică, echipa Syntopic își propune să organizeze – și deja a organizat – școli de vară, seminarii, conferințe, traduceri și editări de cărți. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea culturii românești și, sperăm noi, îi vor aduce alături de noi pe toți cei potențial interesați de obiectivele proiectului.” (Robert Ciobanu, coordonator)

Accesul la articolele si analizele de pe site-ul www.syntopic.ro va fi gratuit, pentru toți utilizatorii, începând cu 15 noiembrie 2021. Până atunci, proiectul poate fi urmărit pagina de Facebook https://www.facebook.com/syntopic sau contul de Instagram https://www.instagram.com/syntopic/.

Pentru contribuții externe sau întrebări, redacția poate fi contactată la adresa redacția@syntopic.ro.

Sursa - Syntopic//Un proiect intelectual românesc pus la cale de un grup de studenți

Cu toate acestea, simt nevoia unor precizări legate de ultimele sondaje sociologice. Și nu pentru că ele ar fi în mod necesar trucate, ori neadevărate, ci pentru că interpretarea rezultatelor lor ar trebui să fie făcută cu aceiași rigoare metodologică ca și colectarea datelor sociale. Observăm astfel că sunt date și rezultate, iar interpretările sunt extrem de superficiale. Casele de sondaje produc date noi, însă foarte puțini știu cum să le explice, astfel încât aceste distorsionări afectează grav percepția realităților sociale și politice. La mijloc sunt, în opinia mea, 5 factori care modifică și deformează rezultatele unor sondajepublice

Cinci probleme majore în determinarea preferințelor de vot ale moldovenilor

NB: Pentru cei supra-grăbiți, rog săriți peste metodologie direct la concluzia finală.

Pentru cei cu mai multă răbdare menționez următoarele:

Rezultatele sondajelor sunt influențate de mai mulți factori și circumstanțe, ignorarea cărora poate afecta esențial datele care reflectă preferințele măsurate pe teren. Există cel puțin 5 probleme care influențează rezultatele unui sondaj.

1. Problema persoanelor care nu doresc să participe la sondaje

Nu prea se discută public acest aspect, dar casele de sondaje se confruntă cu o problemă gravă legată de nedorința cetățenilor de a răspunde la întrebări. Rata de răspuns oscilează între 40-60%, iar în unele cazuri, răspunsurile colectate sunt mai puține de 40% dintre cei chestionați. Astfel, la ultimul sondaj de opinie prezentat la 9.06.21 de către Asociația WatchDog (produs de CBS-AXA), rata de răspuns a fost de 60%, adică din 2000 persoane chestionate, 800 nu au dorit să răspundă. Recordul absolut în non-răspunsuri aparține însă sondajului efectuat la începutul anului 2021 de către IRI (produs de Magenta Consulting), în care rata de răspuns a fost de numai 9%. Altfel spus, din 100 persoane doar 9 au dorit să răspundă la întrebările operatorilor. Ce gândesc restul? Care sunt preferințele lor de vot? Din fericire pentru noi, la ultimul sondaj CBS-AXA, peste 190 persoane au răspuns parțial, apoi au întrerupt discuția inițiată la telefon. Din aceste crâmpeie am reușit totuși să stabilim care sunt preferințele politice cel puțin pentru un număr restrâns de persoane care refuză să participe la sondaje. Analiza răspunsurilor lor arată că preferințele lor sunt radical diferite de cei care răspund în sondaje.

2. Problema persoanelor fără opțiune de vot

La fiecare sondaj efectuat în RM există cca 20-30% respondenți, care nu au o opțiune clar formulată de vot. Am avut și cazuri când ponderea persoanelor fără opțiune de vot a depășit rata de 50%. Companiile de sondaje extrapolează aceste date, presupunând că preferințele celor ”fără opțiune de vot” coincid cu ale celor care și-au formulat deja o anumită opțiune. Eronat. Analiza datelor disponibile arată că această practică este falsă și contribuie la denaturarea rezultatelor. Involuntar, bazându-se pe o ipoteză eronată, casele de sondaje falsifică astfel și manipulează opinia publică. În baza câtorva întrebări (2-3) suplimentare, putem ușor stabili care sunt preferințele celor care nu și-au exprimat o opinie de vot. În urma analizei materialului brut prelucrat de mine pot spune că și în acest caz, preferințele politice ale celor fără opțiune de vot, deferă de cele exprimate și reflectate în sondaje. Menționez că am realizat pe parcursul ultimilor 15 ani zeci de sondaje cu specific economic. În cazul acestor sondaje ponderea persoanelor care nu răspund este de numai 0,1%-3%. De regulă, avem peste 99% rata de răspunsuri directe pentru că întrebările social-economice sunt considerate a fi mai ”oneste” cu agenda individului chestionat, în timp ce întrebările politice generează o rată mult mai redusă de răspunsuri, respondenții considerându-le ”sensibile”.

Recomandare: companiile de sondaje trebuie să publice doar rezultatele sondajelor, fără redistribuirea eronată a votului celor indeciși.

3. Problema calibrării

Sondajele de opinii sunt făcute pe baza unor eșantioane statistice, care reflectă structura demografică și ocupațională a populației. Totuși, prezența la vot diferă esențial de structura demografică a populației. Astfel, la ultimele alegeri prezidențiale în turul II tinerii din țară au avut o prezență de numai 51% în timp ce persoanele în etate au avut o prezență de 77% la urna de vot. De fiecare dată când am avut posibilitatea să comand un sondaj de opinie reprezentativ, am rugat compania executoare să-mi facă 2 calibrări: (1) una ”științifică” – după structura populației și (2) conformă prezenței reale la vot din ultimele scrutine. În mod ușor prognozabil, datele obținute pe baza acestor metode se deosebesc cardinal.

Recomandare: Companiile de sondaje trebuie să publice două rezultate, cele conform structurii populației și cele conform prezenței reale la vot.

4. Disciplina alegătorilor

La prezentarea rezultatelor unor noi sondaje se prezumă că prezența la vot a cetățenilor va fi de 100%. Evident, casele de sondaje pot extrage și prezenta rezultatele celor care declară că vor veni la vot. În acest caz v-om avea alte rezultate, însă aceste rezultate vor fi o probabilitate slabă. Trebuie să luăm în considerație diferența între intenția de vot și votul propriu zis, mai ales în contextul în care votul diasporei a devenit foarte influent în procesul electoral din RM.

5. Votul din Diasporă și Stânga Nistrului

Analiza ultimilor 10 scrutine arată clar că votul din Diasporă și din Stânga Nistrului se deosebește cardinal de votul celor aflați în Moldova.

Spre exemplu – cei din diasporă participă mult mai activ la alegerile prezidențiale și sunt mai pasivi la cele parlamentare, iar cei din țară din contra sunt mai activi la alegerile parlamentare și mai pasivi la cele prezidențiale.

Cât privește preferințele politice ele sunt extrem de clar diferite față de preferințele politice ale celor din țară.

Deci când dorim să aflăm preferințele de vot ale alegătorului moldovean trebuie la datele obține de sondaje să aplicăm cel puțin 5 coeficienți de ajustare.

Iar formula de calcul privind rezultatele fiecărei formațiuni politice în formă simplificată se prezintă astfel:

Unde, V – preferințele de vot exprimate pentru un anumit partid, k – coeficient de ajustare, S – voturile exprimate pentru un partid în sondaj.

Și să nu uităm că atunci când se prezintă datele vorbim de preferințele alegătorilor la ziua respectivă, iar în campanie preferințele nu cardinal dar se schimbă.

Așa că evitați să extrapolați eronat datele din sondaje și analize la rezultatele din alegeri.

Din sondajul prezentat recent de Watch Dog se observă o preferință clară a alegătorilor pentru 5 partide politice

La 9 iunie 2021 Asociația Watch Dog a prezentat un sondaj de opinii realizat de CBX-AXA. Am considerat util să analizez aceste date ținând cont de 3 factori:

1. Preferințele politice ale celor fără opțiuni de vot. A fost relativ ușor, deoarece din mai multe sondaje, prin intermediul unor întrebări politice am determinat profilul celui care încă nu și-a formulat preferința de vot.

2. Preferințele de vot ale diasporei și rata lor de participare la alegeri. Am estimat acești doi indicatori în baza ultimilor zece scrutine. S-a conturat un tablou mai mult sau mai puțin clar.

3. Prezența la vot în interiorul țării. Am estimat-o la 67% și am diferențiat-o între cei cu opțiune de vot și fără opțiune de vot.

Nu am luat în calcul doi factori importanți: calibrarea după structura populației și preferințele politice ale celor, care refuză să participe la sondaje. Dar acești doi coeficienți sunt parțial compensați de precedenții coeficienți. Dar în viitor planific să am un tablou mai clar a celor care refuză să participe la sondaje.

În rezultat se vede clar că opțiunile de vot ale cetățenilor moldoveni s-au concentrat exclusiv pe 5 formațiuni politice. Restul partidelor acumulează mai puțin de 1% și toate împreună nu au mai mult de 6,2%.

Sursa - Veceslav Ioniță//Preferințele de vot ale moldovenelor, dacă ținem cont de Diasporă și alți factori importanți

Chomsky este deosebit de cunoscut în lumea întreagă datorită activității sale politice desfășurate, îndeosebi, în ceea ce privește critica violenta la adresa politicii externe a Statelor Unite ale Americii , dar și la adresa guvernelor unor altor mari puteri.

Noam Chomsky a identificat și a explicat, prin intermediul unei formulări pe înțelesul tuturor, regulile manipulării pe care se bazează puterea politica în lume, reguli pe care acesta le numește “strategii ale diversiunii.” Aceste reguli au fost sitentizate în ceea ce poate fi numit “Decalogul Chomsky”.

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoțional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii

Pentru aceasta: Inventează false amenințări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real opinia publica, iar apoi oferă soluțiile.

Un exemplu: Favorizeaza insecuritatea cetățenilor, apoi guvernarea providențială salvează națiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu prețul limitării propriilor libertăți democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumata de guvern), “gri” (parțial asumată) și “negre” (niciodată asumata) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamență preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porții anuale, conform unui program anunțat.

4. Poporul trebuie să creadă ca și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obții acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea îi înghite tot, dacă e prevenit îi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca și cum ar avea cu toții o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepti mulțimile spre un tip de gândire superficială, naivă și cu predispoziție la intoxicări informaționale.

6. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și să acționeze sub impulsul emoțiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente și la reacții glandulare, nu la rațiune. Să încurajezi reacțiile emoționale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos.

9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma și sunt ușor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor. În același timp, să discreditezi aceste cunostințe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele și strategiile statale de manipulare.

Sursa - Decalogul Chomsky// MANIPULARE și CONTROL în ZECE idei