Istoric: 20 iunie moare Emil Cioran

Acest “stilist al disperării”, care obişnuia să spună că preferă”să moară decât să se întindă şi să caşte”, a alcătuit un sistemfilosofic marcat de mult umor negru.

Născut în satul Răşinari din Transilvania, acest fiu de preotortodox a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde şi-apublicat primele cărţi – “Pe culmile disperării”, la vârsta de 22 de ani, şi “Lacrimi şi sfinţi”, un volum filozofic care a provocatun imens scandal în ţara lui natală.

Pe atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra  naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier.

După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran apărăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-astabilit definitiv în Franţa.

După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist dinRomânia, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decissă scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustulsău pentru aforism se aliază cu un anumit lirism. “Stilul, care m-ainteresat atât de mult, l-am adoptat pentru că am văzut în el osfidare a neantului”, scria Emil Cioran în renumitele sale”Caiete”.

Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.

Apropiată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şiFernando Savater, filosofia sa a fost inspirată de Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Søren Kierkegaard.

Titlurile cărţilor scrise de acest autor suferind de insomniecronică anunţă de fapt “culoarea” operei sale, o evidentă nuanţă denegru, străbătută de luciditate: “Précis de décomposition” (Tratatde descompunere), publicată în 1949, “Syllogismes de l’amertume”(Silogismele amărăciunii), “De l’inconvénient d’être né” (Despreneajunsul de a te fi născut) şi “La tentation d’exister” (Ispita dea exista). Ultimul său roman, intitulat “Aveux et anathèmes”, afost publicat în 1987.

Într-un eseu conceput sub forma unui omagiu, care a fos tpublicat recent, institulat “Cioran, éjaculations mystiques”(publicat de editura Le Seuil, n.r.), Stéphane Barsacq nu ascunde nimic din episodul antisemit al tânărului Cioran, nici din filosofia cinică a acestui mare seducător care scria: “Demnitatea unei iubiri depinde de afecţiunea tristă care urmează după o clipăîn care ţi-au curs balele” sau “Orgasmul este un paroxism. Ca şi disperarea. Unul durează o clipă. Celălalt, o viaţă”.

În scrierile sale, Emil Cioran povestea adeseori despre nopţile sale de insomnie şi despre lungile lui plimbări nocturne.

A locuit timp de multe decenii într-o mansardă din cartierulparizian Odéon, despre care spunea că era turnul lui de fildeş, şia primit numeroase premii literare, precum Prix Morand, ce i-a fostdecernat în 1988 de Academia franceză.

Rămas sărac, a continuat să frecventeze restaurantul universitar din Paris până la vârsta de 40 de ani, înainte ca oficialii francezi să-i interzică accesul – un episod pe care l-a trăit cu o intensitate dureroasă.

După 12 opere salutate de critici, publicarea postumă, în 2009,a romanului “De la France” s-a bucurat de un mare succes internaţional. “Am cunoscut toate eşecurile posibile, chiar şi succesul”, obişnuia el să spună.

Fără să se fi întors niciodată în ţara natală, EmilCioran a murit la Paris, în 1995.