Dumitru Mînzărari: Politica obscura a Republicii Moldova în raport cu Rusia prezintă o vulnerabilitate majoră înainte de alegeri

Pe 19 martie, Ministerul de Externe al Republicii Moldova a expulzat un diplomat rus ca răspuns la nerespectarea flagrantă de către Moscova a cererii Chișinăului de a nu deschide votul pentru alegerile prezidențiale rusești în regiunea Transnistria (JurnalTV.md, 19 martie). Expulzarea diplomatică reprezintă cea mai recentă disputa dintre Moldova și Rusia din ultimele săptămâni. După ce a permis oficial votul doar la Ambasada Rusiei la Chișinău, Ministerul de Externe al Republicii Moldova a declarat că acțiunile Rusiei „subminează suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova” (Newstream.md, 12 martie). În perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din toamnă, guvernul Republicii Moldova va avea nevoie de o politică mai clară de combatere a influenței și propagandei Kremlinului, care urmărește să aducă forțele pro-ruse la putere la Chișinău și amenință că va destabiliza țara.

Experții locali tind să creadă că Chișinăul nu poate face mare lucru în afară de a-și exprima public nemulțumirea față de Moscova. Realitatea este însă oarecum diferită (Newsmaker.md, 13 martie). Guvernul Republicii Moldova ar putea spori consecințele pentru nerespectarea de către Rusia a solicitărilor Chișinăului. Aceasta ar include blocarea livrării buletinelor de vot și a accesului diplomaților ruși în Transnistria, amenințarea cu dosare penale împotriva facilitatorilor locali și expulzarea tuturor oficialilor ruși implicați. Reacția Moldovei la deschiderea votului în Transnistria a fost relativ blândă. Înainte de alegeri, Chișinăul nu a precizat cu ce consecințe se vor confrunta oficialii ruși pentru nerespectarea petiției sale.

Cea mai recentă disputa diplomatică cu Rusia demonstrează că Moldova trebuie să construiască un capital de descurajare mai puternic. Deși acțiunile mai asertive ar putea costa Chișinăul, ele sunt necesare pentru a construi credibilitatea eforturilor de descurajare politică împotriva Rusiei, în special în perioada premergătoare unui sezon electoral aglomerat. Pe 12 martie, Oleg Vasnețov, ambasadorul Rusiei la Chișinău, și-a șters omologii moldoveni după ce a părăsit Ministerul de Externe, unde a fost chemat pentru o explicație. El a numit acuzațiile diplomaților moldoveni „nefondate” și a declarat că Rusia este hotărâtă să deschidă secții de votare în Transnistria (Moldova.europalibera.org, 12 martie). Comportamentul său a confirmat că Moscova nu ia în serios capacitatea Chișinăului de a obstrucționa proiectele rusești.

Anterior, întâlnirea președintelui rus Vladimir Putin cu șeful regiunii autonome Găgăuzia a Moldovei, Yevgenia Guțul, la Soci din 6 martie a aprins deja tensiunile (RBC, 7 martie; vezi EDM, 20, 21 martie). Guțul, un novice politic, a câștigat alegerile locale din Găgăuzia după ce a obținut finanțare ilegală de la Ilan Sor, un oligarh moldovean fugar devenit mandatar politic rus, care pledează pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Economică Eurasiatică (vezi EDM, 9 mai 2023; ProTv.md). , 16 mai 2023; Zgd.md, 20 iulie 2023; TASS, 7 februarie; Moldova.europalibera.org, 8 februarie). Guțul ia plâns lui Putin că guvernul moldovean „limitează puterile regiunii” și „provocă instabilitate și destabilizare în Găgăuzia și în întreaga țară”. Ea a susținut că Putin a promis „că va oferi sprijin Găgăuziei și poporului găgăuzi în apărarea drepturilor, puterilor și pozițiilor noastre legale pe arena internațională” (Kommersant.ru, 6 martie). Pe lângă Putin, Guțul s-a întâlnit la Moscova și cu Valentina Matvienko, președintele Consiliului Federației, și cu adjunctul acesteia, Konstantin Kosachev (RBC, 1 martie).

Liderul găgăuz a solicitat asistență economică și susținere politică Rusiei, sfidând autoritățile moldovenești care îl anchetează pe Guțul pentru finanțare ilegală de campanie și abuz de autoritate (JurnalTV.md, 7 martie; Evz.ro, 8 martie). Shor, patronul lui Guțul, i-a aranjat probabil vizita în Rusia și întâlnirile cu oficiali la nivel înalt. Aceasta face parte din strategia lui Shor de a reveni la putere în Moldova cu sprijinul Moscovei, permițându-i să anuleze acuzațiile penale depuse împotriva lui pentru rolul său central într-o schemă de fraudă bancară de miliarde de dolari și spălare de bani în 2014 (Timesofisrael.com, aprilie). 15, 2023). În schimb, Shor a oferit Rusiei atuurile sale politice și influența în Moldova.

Actuala perioadă de escaladare a relațiilor moldo-ruse a început la sfârșitul lunii februarie, când autoritățile controlate de ruși din Transnistria au organizat „Congresul Deputaților de toate nivelurile”. Evenimentul s-a încheiat cu un proiect de rezoluție prin care se cere protecția Rusiei în ceea ce privește „presiunea în creștere a Moldovei” și „220.000 de cetățeni ai Rusiei” care locuiesc în regiune (Kommersant.ru, 28 februarie; vezi EDM, 29 februarie).

Congresul și proiectul de rezoluție au venit ca o reacție la decizia Guvernului Republicii Moldova de a percepe taxe vamale agenților economici din regiunea transnistreană începând din ianuarie 2024 pentru a „asigura o concurență loială” pentru toți agenții economici din țară (Newsmaker.md, 5 februarie) . Înainte de aceasta, actorii economici din regiunea separatistă beneficiau exclusiv de scutiri de taxe la importurile din Uniunea Europeană. Aceasta a reprezentat o formă de indirectă de finanțare de către guvernul moldovean a regimului separatist controlat de ruși de la Tiraspol. În mod coincidență, acea politică s-a aliniat cu prioritatea strategică a Moscovei în regiune de a asigura independența economică (externă) a regimului separatist, astfel încât Kremlinul să poată cheltui mai puține resurse pentru a-și susține supraviețuirea.

Proiectul de rezoluție a atras reacția Ministerului de Externe al Rusiei și a Dumei de Stat, care au confirmat că Moscova va lua în considerare luarea de măsuri (RIA Novosti; TASS; RBC, 28 februarie). În timp ce Rusia încearcă să exploateze această petiție pentru a justifica intervenția în regiune sau măsurile punitive împotriva Moldovei în viitor, adevăratul motor din spatele cererii regiunii separatiste este altul. Logica cea mai probabilă din spatele „Congresului Deputaților” și al petiției de la Tiraspol către Rusia – măsuri susținute probabil de Moscova – a fost să alarmeze Occidentul cu amenințarea unei potențiale escalade și să exploateze acel alarmism pentru a face presiuni asupra Chișinăului să renunțe la taxa vamală. emisiune.

Regiunea Transnistria și conducătorii săi nu au nicio agenție în vreo problemă de mare importanță pentru Rusia. Moscova permite împuterniciților săi politici din Transnistria o anumită libertate constrânsă, dar numai în chestiuni pe care le consideră nesemnificative, creând aparența autonomiei locale. Această abordare a permis Rusiei să înfățișeze regiunea ca fiind „independentă”, în timp ce se prezintă ca un mediator „imparțial”. În același timp, Rusia își menține o capacitate relativ eficientă de constrângere asupra Tiraspolului datorită prezenței sale militare în Transnistria, a numeroșii personal al Serviciului Federal de Securitate (FSB) staționat acolo și a reputației sale de a reduce la tăcere efectiv dizidenții.

În februarie, ministrul de externe al Republicii Moldova, Mihai Popsoi, a recunoscut că relațiile moldo-ruse sunt la un nivel minim (Voceabasarabiei.md, 29 februarie). Războiul Rusiei împotriva Ucrainei și insecuritatea severă pe care Moldova o resimte ca urmare au precipitat recenta escaladare a tensiunilor. Chișinăul, însă, a avut o politică istoric disfuncțională și destul de reactivă față de Moscova. Dacă oficialii ruși ar fi crezut că guvernul moldovean va reacționa dur și hotărât, probabil că ar fi adoptat o abordare mai prudentă a problemei taxelor vamale și ar fi putut reconsidera înființarea secțiilor de votare în Transnistria.

Alegerile prezidențiale din 2024 și cele parlamentare din 2025 din Moldova se apropie cu pași repezi. Popsoi și Ministerul de Externe vor trebui să efectueze o revizuire exhaustivă a priorităților de politică externă a Republicii Moldova și să își reorienteze poziția față de problemele legate de Rusia. Chiar dacă interacțiunile pozitive directe cu Rusia sunt în mare parte imposibil de fezabil din cauza planurilor agresive ale Moscovei pentru Moldova, Ministerul de Externe poate investi mai mult în acțiuni pregătitoare pentru a-și avansa și consolida poziția de negociere. Aceasta implică desfășurarea unor activități diplomatice de distrugere a miturilor care abordează originea și logica conflictului transnistrean și autonomia găgăuză. Chișinăul ar putea dori să ajusteze optica Statelor Unite și a Uniunii Europene cu privire la aceste probleme și să construiască o coaliție între partenerii săi occidentali pentru a remodela agenda diplomatică pentru a aborda mai eficient influența Rusiei în Transnistria și Găgăuzia.