Sursa - Răzvan Gheorghe: Tulbure e mintea unora

Cea mai amplă cercetare sociologică realizată pe tema percepției românilor cu privire la Republica Moldova, desfășurată în cadrul proiectului „Barometrul Informat – INSCOP”, arată o schimbare majoră de percepție în societatea românească.

Potrivit datelor INSCOP, 71,9% dintre români declară că ar vota DA la un referendum pentru unirea României cu Republica Moldova.

Tema unirii pare să fi depășit zona nostalgiei istorice și să se fi transformat într-un reper identitar larg acceptat. Pentru majoritatea românilor, Republica Moldova nu mai este privită doar prin lentila diplomației sau a geopoliticii, ci ca parte a aceluiași spațiu cultural, istoric și românesc.

În același timp, datele arată că românii susțin ideea unirii, dar nu cred neapărat că aceasta se poate produce rapid. Această diferență dintre sprijinul emoțional și percepția asupra fezabilității politice arată că unirea funcționează astăzi ca un orizont de aspirație națională, nu doar ca un obiectiv politic imediat.

Tot mai mult, unirea nu mai este argumentată doar prin trecut și memorie istorică, ci și prin securitate, apartenență europeană și stabilitate regională.

Ceea ce ieri părea o idee marginală, astăzi devine o opțiune majoritară. Iar ceea ce astăzi pare dificil, mâine poate deveni un adevărat plan de țară.

Sursa - Sondaj INSCOP: 7 din 10 români ar vota pentru Unirea Republicii Moldova cu România

La Bălți a fost organizată o conferință dedicată uneia dintre cele mai dramatice pagini din istoria Basarabiei – foametea din anii 1946–1947. Evenimentul a reunit istorici, cercetători și reprezentanți ai mediului academic, care au adus în discuție noi perspective asupra cauzelor, dimensiunii și consecințelor acestei tragedii.

Participanții au subliniat că foametea nu poate fi redusă la un simplu dezastru natural. Cercetările prezentate indică tot mai clar rolul politicilor sovietice în agravarea crizei alimentare, prin rechiziții forțate și control strict asupra resurselor agricole. În acest context, tragedia este văzută de mulți istorici drept rezultatul unui sistem represiv care a pus în pericol însăși supraviețuirea populației.

Conferința a inclus și evocări memoriale, în care au fost readuse în prim-plan mărturii ale supraviețuitorilor și documente de arhivă care descriu amploarea suferinței. Pentru mulți dintre participanți, astfel de evenimente sunt esențiale nu doar pentru cercetarea academică, ci și pentru recuperarea memoriei colective.

S-a insistat asupra faptului că foametea din 1946–1947 a lăsat urme adânci în societatea basarabeană, influențând evoluțiile demografice și sociale pentru decenii. În același timp, a fost evidențiată necesitatea ca aceste subiecte să fie discutate deschis, inclusiv în spațiul public și în sistemul educațional.

Sursa - Bălți gazdă pentru o conferință despre tragedia foametei organizată de sovietici în Basarabia

Ambasadorul României la Chișinău a transmis un mesaj ferm la ceremonia dedicată Zilei Veteranilor de Război, subliniind obligația morală de a păstra vie memoria celor care au luptat și s-au jertfit pentru apărarea patriei.

În cadrul evenimentului, diplomatul a vorbit despre sacrificiul generațiilor care au făcut posibilă existența statelor moderne din regiune și despre responsabilitatea actuală de a nu lăsa istoria să fie uitată sau denaturată. Potrivit acestuia, memoria veteranilor nu este doar un exercițiu simbolic, ci un element esențial pentru consolidarea identității și valorilor democratice.

Discursul a pus accent și pe legătura profundă dintre România și Republica Moldova, evocând trecutul comun și suferințele împărtășite în timpul marilor conflagrații. Mesajul a fost unul clar: comemorarea eroilor trebuie să rămână un act de conștiință colectivă, nu doar o formalitate anuală.

La ceremonie au participat veterani, oficiali și reprezentanți ai societății civile, într-un moment de reculegere și reflecție asupra trecutului. Evenimentul a fost marcat de depuneri de flori și omagii aduse celor căzuți pe câmpul de luptă.

Sursa - România își apără memoria la Chișinău apel pentru cinstirea veteranilor

Un studiu publicat în PNAS Nexus pune sub semnul întrebării una dintre cele mai răspândite obișnuințe ale prezentului: conectarea permanentă la internet prin telefon. Cercetătorii au vrut să afle ce se întâmplă atunci când această conexiune este întreruptă, fără ca utilizatorii să renunțe la smartphone.

Experimentul a fost simplu, dar relevant. Participanții au fost rugați să blocheze accesul la internet mobil pentru o perioadă determinată. Au putut în continuare să folosească telefonul pentru apeluri, SMS sau aplicații offline, însă fără rețele sociale, fără flux constant de știri și fără notificări care apar la fiecare minut.

Diferențele nu au întârziat să apară.

În primul rând, cercetătorii au observat o creștere clară a capacității de atenție susținută. Participanții au reușit să rămână concentrați mai mult timp pe o singură sarcină, fără să simtă nevoia să verifice telefonul. Acest lucru confirmă o problemă discutată tot mai des în literatura de specialitate: fragmentarea atenției.

În mod obișnuit, telefonul conectat la internet funcționează ca un sistem de întreruperi permanente. Fiecare notificare, fiecare mesaj sau actualizare creează un impuls de verificare. Creierul se obișnuiește să reacționeze rapid, dar pierde capacitatea de a rămâne concentrat pe termen lung. Odată eliminat acest flux, participanții au revenit la un tip de atenție mai profundă.

Pe lângă atenție, s-au schimbat și indicatorii de sănătate mentală.

Participanții au raportat niveluri mai scăzute de anxietate și stres. Unii au descris chiar o senzație de „liniște mentală” pe care nu o mai experimentaseră de mult timp. Explicația este legată de reducerea supraîncărcării informaționale. Fără acces constant la știri negative, la opinii contradictorii sau la comparații sociale din mediul online, presiunea psihologică scade.

Un alt element important ține de percepția asupra timpului. Mulți participanți au declarat că au avut impresia că ziua este mai lungă. În lipsa scroll-ului automat, timpul nu mai dispare în fragmente mici și repetitive. În schimb, activitățile devin mai coerente și mai conștiente.

Schimbările s-au văzut și în comportamentul zilnic.

Fără internet mobil, participanții au început să își reorganizeze rutina. Unii au citit mai mult, alții au ieșit la plimbare sau au petrecut timp cu familia. Interacțiunile directe au devenit mai frecvente, iar telefonul a trecut pe plan secund.

Cercetătorii subliniază un aspect esențial. Nu dispozitivul este problema principală, ci accesul permanent la internet. Smartphone-ul devine problematic în momentul în care este conectat continuu la un flux de conținut conceput să capteze atenția utilizatorului.

În acest context, concluzia studiului este mai nuanțată decât pare la prima vedere. Nu este nevoie de renunțarea totală la tehnologie, ci de o regândire a modului în care este folosită. Limitarea accesului la internet mobil, chiar și pentru câteva ore pe zi, poate avea efecte reale asupra funcționării cognitive și asupra stării de bine.

Pentru școli, instituții sau angajatori, rezultatele deschid o discuție mai largă. Dacă atenția și sănătatea mentală sunt afectate de conectivitatea permanentă, atunci regulile privind utilizarea telefonului ar putea fi regândite.

Sursa - Studiu: Internetul mobil face mintea tulbure

În Statele Unite are loc o transformare care nu apare zilnic pe prima pagină, dar care schimbă în profunzime societatea americană. După decenii în care femeile erau constant mai religioase, datele recente arată că bărbații tineri încep să recupereze rapid diferența, iar în unele cazuri o și depășesc. Nu este vorba doar despre o revenire la credință, ci despre o reașezare a identităților într-o societate tot mai fragmentată.

Cercetările realizate de Pew Research Center indică o schimbare clară în rândul generației tinere. Bărbații declară tot mai des că religia contează în viața lor, iar participarea la servicii religioase nu mai este dominată exclusiv de femei. După ani în care America părea să se îndepărteze de religie, această revenire selectivă ridică întrebări incomode despre direcția societății.

Explicația nu ține de un singur factor. În multe cazuri, este vorba despre o criză de sens. Tinerii bărbați cresc într-o lume în care reperele clasice s-au dizolvat. Stabilitatea profesională este tot mai fragilă, comunitățile tradiționale s-au slăbit, iar ideea de rol social clar devine tot mai neclară. În acest context, biserica apare ca un spațiu care oferă reguli, sens și apartenență. Nu neapărat ca instituție rigidă, ci ca loc unde viața capătă o structură.

În sudul Statelor Unite, dar și în orașele din Midwest, bisericile evanghelice au devenit pentru mulți tineri mai mult decât spații religioase. Ele funcționează ca adevărate centre comunitare. Grupurile dedicate bărbaților adună sute sau chiar mii de participanți. Se discută despre muncă, responsabilitate, familie și disciplină personală. Pentru un tânăr care nu găsește aceste repere în altă parte, astfel de întâlniri devin o formă de orientare în viață.

Fenomenul se vede și pe campusuri, acolo unde discursul dominant este progresist. Organizațiile religioase studențești nu au dispărut, dimpotrivă. Ele s-au adaptat și continuă să atragă tineri care caută un echilibru între presiunea academică și nevoia de sens. Paradoxul este că mulți dintre cei care promovează idei progresiste provin din medii religioase și păstrează o anumită structură morală, chiar dacă limbajul este diferit. Pentru alții, această ambiguitate devine un motiv de respingere și îi împinge spre forme mai clare de religiozitate.

Un rol important îl joacă și spațiul online. Figuri precum Jordan Peterson au reușit să transforme religia într-un discurs despre responsabilitate personală și ordine interioară. Mesajul lor ajunge la milioane de tineri care nu ar fi intrat niciodată într-o biserică în mod tradițional. Religia nu mai este percepută doar ca ritual, ci ca instrument de organizare a vieții.

Dimensiunea politică nu poate fi ignorată. În America, religia este strâns legată de identitate și de opțiunile politice. După perioada în care Donald Trump a dominat scena politică, apartenența religioasă a devenit pentru mulți și o formă de poziționare ideologică. Pentru un segment de tineri, biserica oferă nu doar răspunsuri spirituale, ci și sentimentul că aparțin unui grup care împărtășește aceleași valori.

Toate aceste evoluții au loc pe fondul unei crize mai largi a masculinității. Mulți tineri resimt presiunea unei societăți în care rolurile tradiționale sunt contestate, dar nu sunt înlocuite cu alternative clare. În acest gol, religia oferă o formă de stabilitate. Nu este neapărat o întoarcere la trecut, ci o adaptare la prezent.

Europa privește fenomenul cu o anumită neînțelegere. Acolo, religia este mai degrabă culturală și rar joacă un rol activ în viața publică. În Statele Unite, însă, ea rămâne un actor social și politic major. De aici apare confuzia. Ceea ce pare un discurs secular este adesea construit pe structuri morale de origine religioasă.

Creșterea religiozității în rândul bărbaților tineri nu înseamnă că America devine din nou o societate profund religioasă în sens clasic. Înseamnă mai degrabă că o parte dintre tineri caută răspunsuri acolo unde instituțiile moderne nu le mai oferă. Este o reacție la incertitudine, la fragmentare și la lipsa de direcție.

Schimbarea este încă în curs. Dar direcția este clară. Iar ceea ce începe în America ajunge, de obicei, și în alte părți ale lumii. Inclusiv în spațiul nostru.

Sursa - Bărbații tineri din America se întorc spre Biserică

Potrivit unei analize publicate de presa de la Kiev și preluată de , șeful serviciului de informații militare al Ucrainei, Kirill Budanov, a transmis un mesaj care schimbă complet logica negocierilor privind conflictul transnistrean: retragerea trupelor ruse nu mai este, cel puțin deocamdată, pe masa discuțiilor.

Decizia, venită în plin război regional și în contextul presiunii crescânde asupra Federației Ruse, spune mai mult decât pare la prima vedere. Kievul recunoaște indirect că problema Transnistriei nu mai poate fi tratată ca un dosar separat, ci ca parte a unei confruntări mai largi cu Moscova.

În termeni simpli, realitatea din teren dictează agenda diplomatică. Atâta timp cât Rusia este implicată militar în Ucraina și încearcă să își conserve pozițiile strategice din regiune, șansele unei retrageri voluntare din stânga Nistrului sunt minime. Practic, Transnistria rămâne o piesă de schimb în negocierile mari, nu o prioritate imediată.

Pentru Chișinău, această poziție confirmă un lucru pe care mulți evitau să-l spună direct: soluționarea conflictului nu depinde doar de voința Republicii Moldova, ci de rezultatul confruntării dintre Rusia și Ucraina. Cu alte cuvinte, cheia nu mai este la Tiraspol, ci pe front.

În același timp, mesajul Kievului pune presiune indirectă și pe autoritățile moldovene. Dacă retragerea trupelor ruse nu mai este discutată, atunci devine evident că vechile formate de negociere sunt depășite. Asta explică și declarațiile recente de la Chișinău privind necesitatea unui nou cadru de dialog.

Din perspectivă strategică, situația scoate la iveală o realitate incomodă cǎ prezența militară rusă în Transnistria nu este un accident istoric, ci un instrument geopolitic activ. Iar atâta timp cât Moscova își proiectează influența în regiune, acest instrument nu va fi abandonat ușor.

Pentru Republica Moldova, concluzia devine tot mai clară. Integrarea europeană și apropierea de România nu mai sunt doar opțiuni politice, ci elemente de securitate. Fără ancorare fermă în spațiul occidental, orice soluție pentru Transnistria riscă să rămână blocată în logica intereselor ruse.

Sursa - Ucraina schimbă tonul: retragerea armatei ruse din Transnistria rămâne în afara negocierilor de pace

Parlamentul Republicii Moldova a votat ieșirea din Comunitatea Statelor Independente, marcând una dintre cele mai importante decizii politice de după independență. Este un gest clar de desprindere de influența Rusiei și de tot ceea ce a însemnat spațiul post-sovietic în ultimele decenii.

Decizia nu este doar una administrativă. Ea închide o perioadă în care Republica Moldova a rămas prinsă între două direcții, fără să rupă complet dependențele construite după 1991. CSI a fost mai mult decât o organizație formală. A fost cadrul prin care Moscova a păstrat pârghii de control asupra fostelor republici.

Votul de la Chișinău transmite un mesaj direct. Republica Moldova nu mai acceptă această ambiguitate și își asumă fără echivoc direcția europeană.

Contextul regional face această decizie și mai relevantă. Războiul din Ucraina a schimbat radical percepțiile de securitate, iar presiunea rusă rămâne un factor constant. În aceste condiții, desprinderea de CSI devine și o măsură de protecție politică și strategică.

Pentru relația cu România, momentul are o greutate aparte. Apropierea dintre cele două state nu mai este doar simbolică. Ea se vede în interconectările energetice, în investiții, în educație și în tot mai multe politici comune. Ieșirea din CSI accelerează această apropiere și o face ireversibilă.

Republica Moldova se așază tot mai clar în același spațiu politic și economic cu România și Uniunea Europeană. Nu mai este vorba doar despre intenții sau declarații, ci despre pași concreți care schimbă direcția statului.

Drumul european va aduce reforme dificile și tensiuni interne, dar oferă singura perspectivă reală de stabilitate și dezvoltare. În acest proces, sprijinul României devine esențial și trebuie să fie constant și aplicat în proiecte concrete.

Decizia de astăzi nu este doar un vot în Parlament. Este un punct de cotitură care reașază Republica Moldova acolo unde îi este locul, în spațiul european, în apropierea firească de România și de valorile care definesc viitorul regiunii.

Sursa - Chișinăul rupe definitiv legătura cu CSI și își fixează drumul spre Europa alături de România

La Otaci, pe malul Nistrului, a fost inaugurat un monument dedicat generalului român Stan Poetaș și preoților basarabeni din județul Soroca deportați în Siberia de regimul sovietic. Evenimentul a adunat istorici, reprezentanți ai societății civile, clerici și localnici veniți să comemoreze una dintre paginile dramatice ale istoriei Basarabiei.

Monumentul marchează un loc încărcat de simbolism. Potrivit mărturiilor istorice, aici, în 1945, mai mulți preoți români din nordul Basarabiei au fost legați de o cruce înainte de a fi urcați în trenurile deportării. Pentru mulți dintre ei, drumul spre Siberia a însemnat începutul unui exil fără întoarcere.

Inițiativa ridicării monumentului aparține Asociația Monumentum, organizație cunoscută pentru proiectele sale de recuperare a memoriei istorice românești din Republica Moldova. De peste un deceniu, Monumentum a restaurat sau ridicat zeci de monumente dedicate eroilor români, victimelor deportărilor sovietice și personalităților culturale basarabene. Organizația este formată în mare parte din istorici, arhitecți și voluntari care își propun să readucă în spațiul public memoria unor evenimente și oameni eliminați din istorie în perioada sovietică.

Prin proiectele sale, Monumentum a reușit să reconstruiască sau să marcheze locuri istorice uitate în numeroase localități din Republica Moldova. De la troițe și monumente dedicate soldaților români căzuți în Primul și Al Doilea Război Mondial până la memoriale ale victimelor deportărilor, organizația a devenit una dintre cele mai active inițiative civice din domeniul recuperării memoriei istorice.

Cine a fost generalul Stan Poetaș

Stan Poetaș a fost unul dintre generalii armatei române implicați în apărarea Basarabiei în perioada tulburărilor de după Primul Război Mondial. El a avut un rol important în consolidarea administrației românești în nordul provinciei și în menținerea ordinii într-o regiune aflată atunci la granița unor interese geopolitice contradictorii.

Generalul Poetaș a murit în 1919 în timpul unei misiuni militare în zona Nistrului, devenind una dintre figurile simbol ale armatei române în Basarabia. În memoria colectivă a românilor de peste Prut, numele său este asociat cu eforturile de stabilizare a provinciei după Unirea din 1918.

Ridicarea monumentului de la Otaci are o semnificație care depășește simpla comemorare. Pentru mulți participanți, evenimentul reprezintă un gest de recuperare a adevărului istoric într-o societate care încă poartă urmele propagandei sovietice.

Prin acest monument sunt comemorați nu doar preoții deportați, ci și întreaga generație de intelectuali și lideri comunitari români care au fost persecutați după instaurarea regimului sovietic în Basarabia. În perioada deportărilor, clerul ortodox românesc a fost considerat unul dintre principalii purtători ai identității naționale și a devenit o țintă directă a represiunii.

Pentru organizatori, monumentul de la Otaci transmite memoria istoricǎ ce nu poate fi ștearsă. Prin asemenea inițiative, societatea civilă încearcă să repună în drepturi pagini ale trecutului care au fost ascunse sau falsificate timp de decenii.

La peste opt decenii de la tragediile deportărilor, monumentul dedicat generalului Stan Poetaș și preoților basarabeni devine nu doar un loc de comemorare, ci și un simbol al legăturii istorice și spirituale dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Sursa - La Otaci a fost inaugurat monumentul dedicat generalului Stan Poetaș și preoților basarabeni deportați în Siberia

Raportul constată că nivelul finanțării pentru cercetare-dezvoltare este extrem de redus. După un vârf de aproximativ 0,55% din PIB în 2007, cheltuielile au scăzut la circa 0,35–0,40%, mult sub ținta națională de 1% din PIB și incomparabil cu media Uniunii Europene. În termeni absoluți, bugetul anual pentru cercetare este modest, iar cheltuiala pe cap de locuitor este de zeci de ori mai mică decât în statele membre UE. Experții subliniază că situația actuală reprezintă un prag critic care nu trebuie coborât sub nicio formă, deoarece ar pune în pericol capitalul intelectual acumulat în ultimele decenii.

Problema nu este însă doar financiară. Analiza evidențiază un model de guvernanță problematic, în care Academia de Științe a Moldovei a cumulat, de-a lungul timpului, rolul de elaborator de politici, administrator al fondurilor și principal performer al cercetării. Această concentrare de atribuții este calificată drept un conflict instituțional de interese. Recomandarea experților este separarea clară între responsabilitatea politică la nivel ministerial, o agenție independentă de finanțare și instituțiile care desfășoară efectiv activitatea de cercetare. Fără această delimitare, sistemul rămâne vulnerabil la blocaje interne, lipsă de competiție reală și alocări ineficiente ale resurselor.

O altă vulnerabilitate majoră ține de structura binară a sistemului, moștenită din perioada sovietică. Universitățile sunt orientate preponderent spre predare, în timp ce institutele de cercetare concentrează activitatea științifică. Această separare reduce circulația cunoașterii și limitează accesul tinerilor la infrastructura de cercetare. În același timp, multe institute se confruntă cu îmbătrânirea personalului, iar universitățile au acces limitat la finanțare competitivă pentru proiecte de cercetare. Experții recomandă integrarea reală a cercetării în universități, stimularea mobilității academice și crearea unor mecanisme competitive care să recompenseze performanța.

Situația resursei umane este descrisă drept alarmantă. Numărul cercetătorilor a scăzut dramatic față de perioada de la începutul anilor ’90, iar atractivitatea carierei academice este foarte redusă. Salariile mici, instabilitatea finanțării și lipsa perspectivelor clare au alimentat fenomenul de emigrare a specialiștilor. Raportul atrage atenția că fără politici dedicate pentru susținerea tinerilor cercetători, programe doctorale solide și mecanisme de recrutare bazate pe merit, Moldova riscă să piardă o parte semnificativă a capitalului său intelectual.

Un alt punct sensibil este relația slabă dintre cercetare și mediul de afaceri. Sectorul privat participă marginal la activitățile de cercetare și inovare, iar economia moldovenească rămâne concentrată în sectoare cu valoare adăugată redusă. Investițiile companiilor în R&D sunt limitate, iar cadrul administrativ a fost, în anumite perioade, descurajant pentru firmele care doreau acces la finanțare publică. Experții recomandă revizuirea condițiilor-cadru pentru inovare, eliminarea barierelor administrative și crearea unor mecanisme de sprijin pentru proiecte cu risc ridicat, inclusiv prin instrumente financiare dedicate și stimulente pentru transfer tehnologic.

Cu toate acestea, raportul nu este lipsit de note pozitive. Experții recunosc că Republica Moldova a reușit să păstreze anumite nuclee de excelență și să participe activ la programele europene de cercetare, inclusiv în cadrul FP7 și ulterior Horizon 2020. Asocierea la Spațiul European de Cercetare este prezentată drept o oportunitate strategică majoră. Însă această oportunitate poate fi valorificată doar prin reforme coerente și printr-o voință politică clară de modernizare a sistemului.

Mesajul final al raportului este ferm: cercetarea și inovarea nu pot fi tratate ca un domeniu secundar al politicilor publice. Ele reprezintă o investiție strategică în dezvoltarea economică, în competitivitate și în capacitatea statului de a genera valoare adăugată. Fără o arhitectură instituțională eficientă, fără finanțare adecvată și fără integrarea reală între știință, educație și economie, Republica Moldova riscă să rămână într-o zonă periferică a economiei bazate pe cunoaștere.

Sursa - Cercetarea Moldovei la limita colapsului: avertismentul sever al experților europeni