Radu Gyr

Astăzi, 29 aprilie, se împlinesc 43 de ani de la moartea marelui poet creștin, Radu Gyr, pseudonimul lui Radu Demetrescu, supranumit și „poetul temnițelor”. Radu Gyr s-a născut în 1905 la Câmpulung Muscel.Talentat, scrie versuri de la vârsta de 10 ani iar la 14 ani dă la iveală poemul dramatic ”În munți”. A fost conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București, la profesorul Mihail Dragomirescu. A semnat volume de poezii, studii critice, recenzii și eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine. Publică mai multe volume, precum Cerbul de lumină, Cununi uscate, Corabia cu tufănici, Poeme de război, Balade. A pătimit aproape 20 de ani de detenție politică pentru că a făcut parte din Mișcarea Legionară, ca fel ca și alte mari personalități: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Tutea, Nichifor Crainic. În 1945 începe groaznicul lanț al închisorilor. Încadrat în ”lotul ziariștilor”, este condamnat la 12 ani de închisoare și este eliberat în 1956. În 1958, acuzat ca ”dușman al poporului”, este condamnat la moarte, pedeapsă comutată ulterior la muncă silnică pe viață. În 1963 este grațiat. Sechelele pușcăriei comuniste i-au scurtat viața. S-a stins în ziua de 29 aprilie 1975, ca urmare a unei congestii cerebrale, după ce trupul îi fusese măcinat de boli: hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare. Din 1963 și până la moarte, a fost permanent urmărit de Securitate, mereu pus să dea declarații privind activitatea sa oră cu oră! În anii de detenție, în celule, compune sute de poezii, majoritatea salvate prin alfabetul Morse. Poezia lui Radu Gyr, poezia în lanțuri, a fost suportul deținuților! Când recitau ”Iisus în celulă”, parcă uitau de foame, parcă uitau de durere. (…) Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula. O, ce trist si ce'nalt parea Crist! Luna venea dupa El, in celula si-L, facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui, pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura: - De unde vii Doamne, din ce veac? Iisus a dus lin un deget la gura si mi-a facut semn ca sa tac. S'a asezat langa mine pe rogojina: - Pune-Mi pe rani mana ta! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina dar zabrelele groase, lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea capatana si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum imi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani... Cand m'am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram in celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi... Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul: niciun raspuns! Doar razele reci, ascutite'n unghere, cu sulita lor m'au strapuns... - Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele. Din luna venea fum de catui... M'am pipait... si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui. sursa: activenews.ro

Radu Gyr

43 de ani de la moartea marelui Radu Gyr – Poetul care L-a coborât pe Iisus în celulă